din momentul în care te-am întâlnit
am simțit acel sentiment desăvârșit.
observasem cum îți sclipeau ochii, of, ochii
cei pe care nu îi pot uita, cei de care m-am îndrăgostit
și în care ai mei ochi s-au oprit.
în ploaia rece, mă țineai strâns de mână, și cu cealaltă mă protejai
cu umbrela, bineînțeles, ca să nu mă prindă musai.
nu știu cum de s-a stins flacăra dintre noi,
însă te-am iubit, și o voi face in continuare, și nu te voi baga in noroi.
ție nu îți mai pasă, ai crezut că nu te-am iubit suficient
iar eu nu am putut să iți ofer ceva mai mult.
am dat lacrimi doar ca să fie bine, să nu existe contraziceri
însă mintea mea făcea doar negative preziceri.
drumurile noastre s-au despărțit în acea seară rece de ianuarie,
iar tu ai spus-o tuturor, fără sentimente și cu mândrie.